Multi privesc masturbarea ca pe ceva tabu: nu avem voie sa vorbim despre ea, nimeni nu trebuie sa stie… in schimb, de ce, inca din antichitate ea a fost privita pozitiv?
Diogene s-a masturbat in fata multimii ca semn al dispretului fata de societate, lucru comun in acea perioada a civilizatiei omenirii.
In perioada victoriana, masturbarea insa, era privita ca rusinea si pacatul major.Onanistii erau incarcerat.
In zilele noastre evident, nici un onanist nu este lipsit de libertate dar… cu toate ca in dormitoarele noastre profitam de intimitatea singuratatii si o facem cu placere, nimeni nu pare sa recunosca faptul ca …de fapt , e in stare sa-si ofere si singur placere.
Ce e atat de rau in a recunoste asta? Unde isi are originile rusinea de a recunoste facem mai mult sau mai putin?
In faptul ca nu ne putem gasii un partener, ca este, in general o practica a “cocalarilor” , ca e un pacat biblic sa-si irosesti copiii pe servetele?
Sa nu fim iprocriti si sa recunostem ca atunci cand dusul curge fierbinte, nimic nu e mai placut decat sa-ti oferi placere, asa cum numai tu sti, pentru ca tu – de fapt – te cunosti cel mai bine…
Ca si o incheiere, revin la intrebarea initiala: “rusine sau placere”?. 
sexul inaintea casatoriei este considerat un pacat,sexul protejat este considerat un pacat,gandul care ne duce la sex este considerat un pacat..zi-mi si mie cati crestini sunt pe lume avand in vedere toate acestea?…deci….lasa rusinea la o parte…si daca tot pacatuiesti,fa-o pana la capat……parerea mea:)
fara rushine:D